Femeia este o fiinţă, pe care Dumnezeu a
lăsat-o pe pământ după chipul şi asemănarea lui, deşi
toţi o preferă după chipul şi asemănarea lui Pamela Anderson. De fapt şi femeia
este tot un fel de Dumnezeu, căci pe pământ e atotputernică. Nimic nu se face
fără ea: nici politică (vezi madam Thatcher), nici vâlvă (vezi Mrs Hillary
Clinton), nici miliarde (vezi madam Rotschild), nici copii (vezi mama).
Femeile sunt de două feluri: tinere şi foarte tinere. Cele mai în vârstă intră în categoria „femei bine”. „Femeile bine” sunt acelea care au împlinit 50 ani şi de fapt merg
pe 39. Oricum, la femei nu are importanţă vârsta,
ci cosmeticele, fiindcă fiecare produs cosmetic acoperă 2-5 ani. Aşa că dacă o
femeie foloseşte 20 de cosmetice poţi să spui despre ea că nici nu s-a născut
încă, deşi primeşte deja pensie.
Femeia este subiectul celor mai multe cântece de dragoste, de aceea dragostea
este întotdeauna un cântec. Tata spunea că fără femei nu se poate
trăi, iar cu femei este imposibil de trăit. Cea mai mare calitate a femeii este
zestrea. Cel mai mare defect al femeii este maică-sa. Dar aşa cum inventatorii
au inventat avionul fără pilot, revolverul fără zgomot, tot aşa se încearcă o
altă invenţie: zestrea fără nevastă şi soţ fără soacră. Cred că cel care va pune la
punct aceste două mari invenţii va primi Premiul Nobel pentru Pace.
Femeile se pot împărţi, după cum spune unchiul Costel, în alte trei categorii:
femeile care au suflet şi sunt stimate, cele care au caracter şi sunt admirate
şi cele care au "nu-ştiu-ce" şi sunt căutate. Eu nu ştiu de ce sunt
căutate, că doar nimeni nu se joacă cu ele de-a v-aţi ascunselea, ci de-a v-aţi
găsitelea. Unchiul Costel îi şoptea lui tata despre una: „Ce mi-am căutat mi-am găsit, iar acum
mi-e frică să nu-mi găsească ceva şi medical”.
Femeia este de genul feminin, deşi unele poartă pantaloni, după cum unii
bărbaţi sunt de genul masculin şi poartă şorţ de bucătărie. Femeia, spune
legenda, s-a născut dintr-o coastă. De aceea se pricepe atît de bine să mişte
şoldurile. Prima femeie care a păcătuit a fost Eva. A doua femeie au fost toate
celelalte.
Cică Eva a păcătuit când a muşcat din măr. E posibil să fie
adevărat, fiindcă într-o seară, când mama era plecată de acasă, l-am auzit pe tata, care era cu o
vecină în salon, strigându-i: „Ho, nebuno, nu mă muşca!”. Probabil că pe întuneric l-a confundat
pe tata cu un măr. Într-adevăr, când a ieşit el din cameră, avea urme de
muşcătură pe gît, exact acolo unde este mărul lui Adam. Pe urmă, ca în Biblie,
tata i-a şoptit vecinei: „Acum pleacă repede, că dacă vine acasă şarpele, s-a zis cu
noi!”. Eu l-am
întrebat: „Despre
ce şarpe vorbeşti, că acasă nu trebuie să vină decît mama!”.
Enervat, tata mi-a plesnit două palme, de m-am văzut cu toţi sfinţii, aşa cum
scrie la Biblie. Când s-a înapoiat mama, i-am cerut să-mi
explice legenda. În loc să-mi explice mie, i-a explicat lui tata, după care l-a
gonit din Rai şi abia după două luni s-a întors.
Atat ştiu despre femei. Pentru rest am să mă uit pe gaura cheii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu